Переведите пожалуйста текст с румынского, на русский: Venise toamna. Toate păsările călătoare plecaseră spre ţările calde. Numai
o pasăre tare mititică nu putea să zboare după stol, umezindu-i-se ochişorii de lacrimi. Avea o aripă ruptă exact ca în povestea puiului de prepeliţă, cu aripa frîntă de alicele unui vânător... <span>
Biata pasăre, cu inima plină de jale, se duse cu greu în pădure ca să ceară ajutor de la arbori. Cu glasul duios, îi ruga pe copaci:
- Uitaţi, am aripa ruptă! Lăsaţi-mă să trăiesc între ramurile voastre pînă va sosi primăvara!
- Eu nu pot să te primesc, păsărică! răspunse ursuz fagul. Mi-ajunge că am grijă de ramurile mele. Pleacă de aici! Du-te la stejar!
- Nici eu nu pot! vâjâi stejarul răutăcios. Mă tem să nu-mi mănînci ghinda. Fugi, păsărică, în altă parte! De nu, îţi rup şi cealaltă aripă.</span><span>Cam în felul acesta o goniră pe sărmana păsărică şi ceilalţi arbori din codru. Era la marginea disperării cînd auzi o voce:
- Unde te duci, păsărică?
Era bradul.
- Nu mai ştiu unde să mă duc, bradule.Toţi copacii m-au prigonit şi nu vor să mă primească între ramurile lor. Uite, aripa mă doare şi nu mai pot să zbor! Au, Doamne, ce durere!
- Vino la mine! zise blînd bradul, înduioşat de soarta bietei păsărele. Poţi rămâne cât vrei între ramurile mele!
</span><span>Atunci păsărica se urcă şi-şi făcu culcuş între ramurile bradului. Însă într-o noapte, vîntul friguros porni să sufle cu putere, semn că se apropia iarna. Frunzele arborilor se îngălbeneau şi cădeau la pămînt, una cîte una.
- Pot să scutur şi frunzele bradului? îl întrebă Vîntul pe Moş Crivăţ, Împăratul Vînturilor.
- Nu! hotărî Moş Crivăţ. De brad să nu te atingi deloc! El a fost bun cu biata păsărică. Trebuie să avem şi noi milă de el. Podoaba verde să nu-i cadă niciodată!
Se spune că de atunci, bradul cel bun îşi păstrează frunzele verzi atît vara, cît şi iarna…</span>